Ca niste copilasi

„…daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi,cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor ” Matei 18: 3.Cheia umilintei nu rezida exclusiv in sentimentul lipsei oricarui merit,ci in simtamantul prezentei harului gratuit. Smerenia nu este doar atitudinea robului care spune:”sunt un rob netrebnic” ci smerenia este totodata atitudinea copilului care se odihneste in bratele tatalui sau. Trebuie sa ne smerim in ambele feluri:si ca un rob netrebnic si ca un copil increzator. Motivul pentru care i-a ales, Isus, pe copiii ca exemplu se datoreaza lipsei lor de putere si starii lor sociale joase.Isus nu foloseste aceasta comparatie pentru a scoate in evidenta partea duioasa si facila,ci este o porunca devastatoare, care arunca in aer universul unei persoane puternice, increzatoare in sine, suficienta siesi,inteligenta,cu resurse si careia ii place sa controleze pe altii. In versetul 6 din acelasi capitol Isus face referire la ucenicii Lui numindu-i:”acesti micuti,CARE CRED IN MINE”. Diferenta o face doar faptul ca suntem micuti pentu lumea aceasta insa suntem micutii care CRED INTR-UN DUMNEZEU GLORIOS PE CARE CERURILE CERURILOR NU-L POT CUPRINDE. Acesti micuti nu se ingozesc cand cerul se intuneca daca sunt la pieptul Tatalui. Ei sunt fericiti,scutiti de ingrijorare si increzatori in faptul ca orice nevoie le va fi implinita de Singurul care o poate face. Lumea nu le da diplome onorifice copiilor,nu scrie carti despre realizarile lor,nu ii pune in pozitii de conducere. Insa nici copiii nu-si fac nici cele mai mici probleme din aceasta. Sunt multumiti ca Parintele lor le poarta de grija.