Ce sa-I faci?

,,Ei turbau de manie,si s-au sfatuit ce ar putea sa faca lui Isus.” Luca 6:11.Nimeni care este nemultumit de felul in care a lucrat Dumnezeu,de lucrarile Lui,de raspunsurile Lui,nu poate sa faca ceva pentru Isus.In mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu.Gandul acestor oameni era acela de a face ceva nu PENTRU Isus,ci IMPOTRIVA Lui.Era semnul ca n-au acceptat interventia Domnului intr-o zi de Sabat in dreptul unui om neputincios.Este reactia firescului in fata deciziei divine de a lucra in felul Sau.Ceea ce surprinde,sau nu,este faptul ca nici macar nu s-au sfiit sa-si afiseze mania lor.

Declaratia

,,Chiar odinioara,cand Saul era imparatul nostru,tu povatuiai si strangeai pe Israel.Domnul ti-a zis:”Tu vei paste pe poporul Meu Israel,si vei fi capetenia lui Israel.”2 Sam.5:2.Ce declaratie!David s-a implicat in viata poporului sau intr-un mod activ.Actul devenirii lui ca imparat a presupus o etapizare,o progresie.Cand a fost uns imparat era un adolescent nexperimentat,lipsit de viziune,de stiinta in actul conducerii,iar timpul imediat a insemnat pentru el o perioada de acumulare,de pregatire.A fost perioda maturizarii sale,cand confruntat cu problemele altora a invatat importanta unui sfat,a unei echipe de sfatuitori.Este marturia pe care a lasat-o in procesul devenirii sale!

In ritmul nostru

,,Dumnezeul laudei mele,nu tacea!”Ps.109:1.Asaf vrea o cantare in compania lui Dumnezeu,el vrea un duet acompaniati de Cer,de ingeri.Pare surprinzatoare abordarea.Dar te-ai gandit vreodata sa-L inviti pe Domnul la un cantec,la un duet pe care sa-l cantati impreuna?Eu cred in disponibilitatea Domnului dea tine ritmul cu noi atunci cand cantam pentru inima Lui.Este dispus sa mobilizeze Cerul,Sa-Si ia tonul si sa fredoneze melodia pe care i-o canti.Asa isi dorea Asaf,un Dumnezeu care sa intre in ritmul muzicii noastre pe care i-o cantam,prin care ne inchinam.Esti pregatit?Ai gasit cantarea?Orchestra este gata!Da tonul…

Ca niste copilasi

„…daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi,cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor ” Matei 18: 3.Cheia umilintei nu rezida exclusiv in sentimentul lipsei oricarui merit,ci in simtamantul prezentei harului gratuit. Smerenia nu este doar atitudinea robului care spune:”sunt un rob netrebnic” ci smerenia este totodata atitudinea copilului care se odihneste in bratele tatalui sau. Trebuie sa ne smerim in ambele feluri:si ca un rob netrebnic si ca un copil increzator. Motivul pentru care i-a ales, Isus, pe copiii ca exemplu se datoreaza lipsei lor de putere si starii lor sociale joase.Isus nu foloseste aceasta comparatie pentru a scoate in evidenta partea duioasa si facila,ci este o porunca devastatoare, care arunca in aer universul unei persoane puternice, increzatoare in sine, suficienta siesi,inteligenta,cu resurse si careia ii place sa controleze pe altii. In versetul 6 din acelasi capitol Isus face referire la ucenicii Lui numindu-i:”acesti micuti,CARE CRED IN MINE”. Diferenta o face doar faptul ca suntem micuti pentu lumea aceasta insa suntem micutii care CRED INTR-UN DUMNEZEU GLORIOS PE CARE CERURILE CERURILOR NU-L POT CUPRINDE. Acesti micuti nu se ingozesc cand cerul se intuneca daca sunt la pieptul Tatalui. Ei sunt fericiti,scutiti de ingrijorare si increzatori in faptul ca orice nevoie le va fi implinita de Singurul care o poate face. Lumea nu le da diplome onorifice copiilor,nu scrie carti despre realizarile lor,nu ii pune in pozitii de conducere. Insa nici copiii nu-si fac nici cele mai mici probleme din aceasta. Sunt multumiti ca Parintele lor le poarta de grija.