Prima pagină > Uncategorized > Binele infaptuit

Binele infaptuit

6 Decembrie 2013

„Deci cine stie sa faca bine,si nu face, savarseste un pacat!”Iacov 4:17.S-ar putea adesea sa fii chemat sa faci anumite lucruri, sa predici, sa judeci lucrurile, sa faci ordine, sa sustii dreptatea si adevarul, sa maturi,sa calci ,sa gatesti, dar nu pentru tine ci pentru straini, sa pazesti ceva ce nu este al tau, sa faci treburi pe care le consideri a nu fi treburi de barbat ci mai degraba treburi de femeie, ma rog, sau invers. Insa daca in acel moment ti s-a facut o favoare din partea Domnului ce faci? De unde stii sa deosebesti cand esti chemat sa dai un raspuns sau nu? Eu zic ca cel mai bine, facem tot ce poate mana noastra sa faca, caci doar asa vom avea ocazia sa nu pacatuim, sau sa pierdem o mare binecuvantare. „John Egglen nu mai predicase in viata lui.Nici macar o data. Nu pentru ca nu a vrut, dar nu a fost nevoit. Insa intr-o dimineata a predicat. Zapada cazuta peste oraselul lui, Colchester,din Anglia, a ingropat totul in alb. Cand s-a trezit in acea duminica de ianuarie din anul 1850,s-a gandit sa ramana acasa. Cine s-ar duce la biserica pe o vreme ca asta? Dar dupa aceea a analizat din nou situatia. La urma urmei,era diacon. Iar daca diaconii nu se duc la biserica, atunci cine? Asa ca si-a luat cizmele, palaria si paltonul si a mers pe jos vreo 10 km pana la biserica metodista. Acolo si-a dat seama ca nu a fost singurul membru care s-a gandit sa stea acasa in duminica aceea. De fapt, el a fost unul dintre putinii care au venit. Au fost prezente doar treisprezece persoane in biserica. Doisprezece membrii si un vizitator. Pana si pastorul bisericii a ramas inzapezit. Cineva a sugerat ca ar fi mai bine sa se intoarca toti acasa. Dar Egglen nici n-a vrut sa auda. Daca a batut atata drum, atunci vor tine un serviciu religios. Ba mai mult, aveau si un vizitator, un baiat de treisprezece ani. Dar cine sa predice? Egglen era singurul diacon,asa ca sarcina aceasta a cazut pe umerii lui. Si a predicat. Predica lui a durat doar zece minute. A insirat o gramada de lucruri, a deviat adesea de la subiect in incercarea de a sublinia cateva idei, dar in final, un curaj ce nu-i era deloc caracteristic l-a cuprins pe omul nostru. El si-a ridicat ochii, fixandu-l pe baiat cu privirea,dupa care i-a spus:”-Tinere,uita-te la Isus. Uita-te la El! Uita-te! Uita-te!”. Crezi ca invitatia lui a avut vreun efect? Sa ascultam raspunsul de mai tarziu al acelui baiat:”M-am uitat…si in acel moment si in acel loc s-a ridicat norul de pe inima mea,intunericul a disparut si in acea clipa a vazut soarele.” Cum se numea baiatul? Charle Haddon Spurgeon. Printul predicatorilor Angliei. Era Egglen, constient de ceea ce facuse? Nu. Oare constientizeaza eroii momentul in care devin eroi? Rareori. Dar momentele istorice sunt oare percepute pe moment la adevarata lor importanta?”(de Max Lucado). Cunosti foarte bine raspunsul la aceasta intrebare. Daca nu, o vizita la iesle iti va aduce aminte. Foarte rar ne dam seama de procesul scrierii istoriei,si la fel de rar ii recunoastem pe adevaratii eroi. Ceea ce nu e chiar rau, pentru ca daca am fi constienti de vreunul dintre ei, am crea probabil confuzii. Dar ar fi bine sa avem ochii deschisi la ceea ce se intampla. Un Spurgeon de maine s-ar putea sa fie copilul de treisprezece ani de azi caruia tocmai i-ai vorbit despre Dumnezeu si cum sa se increada in El. Iar eroul care sa-l inspire ar putea fi mai aproape decat crezi. Ar putea fi chiar in oglinda ta.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
%d blogeri au apreciat asta: