Ilie

Viața este un șir de evenimente care împletește bucuria cu durerea, este o permenentă luptă interioară, deoarece spiritul urcă, timp în care materia coboară. Uneori oamenii urcã împinși de spirit, alteori coboară presați de materie, însă niciodată nu stau pe loc. Profetul Ilie este exemplul complexității veții umane, este omul extremelor: are curajul să se lupte cu sute de profeți falși, timp în care se sperie de o femeie; își riscă viața slujind și sacrificându-se, timp în care vrea să-și scape viața fugind și ascunzându-se; fuge și se ascunde de Izabela care intenționa să-l omoare, timp în care el intenționează să se sinucidă. Interesant este că atunci când nimănui nu-i mai pasă de Ilie Ilie ajunge în starea în care tot ceea ce mai contează este propria suferință. Cât de mult contează pentru, când lipsa lui nu doare pe nimeni, când victoria este gustată de alții decât de cei care au dobândit-o, când fuge speriat de amenințările unei femei, când se însingurează de cei mai apropiați, când îl încearcă gândul sinuciderii, când este disperat și se vede inutil și bun de nimic, atunci lui Dumneze îi pasă de el, îl caută, îl hrănește, îl vindecă. Dumnezeu înțelege frustrările și limitele slujitorilor Săi, El are interes și soluții pentru problemele lor. Oamenii mici au probleme mici, oamenii mari au probleme mari. De fapt, greutatea unei probleme nu vine din mărimea ei, ci din neputința de a o rezolva ușor. Ilie este învins de epuizare psihică, Iona de neacceptarea voiei lui Dumnezeu, Iov de suferința mare și îndelungată, Iacov de pierderea cuiva drag, Saul de invidie, David de poftă, Osea de gelozie, Petru de rușine, cei doi ucenici pe drumul spre Emaus de așteptări înșelate, femeia din orașul Nain de moartea fiului ei… Toți aceștia au fost înconjurați de oameni în timpul succesului lor și părăsiți de toți în timpul falimentului lor, însă aceste nefericite experiențe i-au învățat că atunci când nu-ți mai rămâne decât Dumnezeu, constați cu mirare că Dumnezeu este suficient.
În cel mai nepotrivit moment al vieții Dumnezeu îl întreabă:”Ce faci aici Ilie?”. Dacă l-ar fi întrebat cu câteva zile în urmă, când era în centrul atenției, aplaudat de oameni, acoperit de complimente, plin de succes – ar fi fost ușor să răspundă acestei întrebări. Însă acum era în cel mai jos loc al vieții, în cel mai adânc faliment, în cea mai urâtă zi. Acum ce putea să-I răspundă lui Dumnezeu? Acum nu mai conta ce a făcut ieri, alaltãieri sau altădată, acum conta doar ce făcea acum și, din nefericire, acum nu făcea nimic.
Ce moment periculos!

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: