Vasiliada

Vasile cel Mare, unul dintre oamenii de seamă ai secolului IV, a luat o decizie uimitoare în mijlocul tensiunilor doctrinare ale vremii, mutând atenția tuturor spre un lucru care a rămas în istorie. Și-a consumat energia ultimilor ani din viață construind un centru unde să fie tratați bolnavii, unde să fie adăpostiți străinii, unde să fie hrăniți săracii și orfanii, un loc al preocupării pentru suflet, un loc al pregătirii pentru slujire. Proiectul vestitului părinte capadocian s-a numit vasiliada, fiind văzută ca o rupere de ritm, o canalizare a energiilor risipite în dezbateri sterile care îndepărtau creștinii de la misiunea lor în lume. Creștinul are ceea ce lumea nu poate oferi, și anume lumina cunoștinței lui Dumnezeu, dragostea de oameni, și mila pentru cel oropsit. Am văzut în aceste zile preocuparea unora de a ieși din izolare și anonimat, oameni pe care îi știam că sunt preocupați doar de propria imagine, care speculează cu sânge rece emoțiile oamenilor cu o sensibilitate crescută în aceste vremuri. De la Isus am înțeles că, cel mai greu de înfăptuit este binele, dar și că este singurul mod de a arăta că suntem ai lui Dumnezeu. Misiunea Bisericii a fost și a rămas aceiași, grija pentru cei încercați și separarea de influența nefastă a lumii care zace în cel rău. Cuvintele lui Isus se aud ca un ecou și astăzi ,, Fiți înlelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii”.

Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: