Inima, o epistolă vie!

Inima, o epistolă vie!

În Vechiul Testament ni se prezintă preocuparea unor slujitori ai împăratului Ezechia care, mergând prin țară, au găsit în popor proverbe spuse cu generații în urmă de înțeleptul Solomon. Fuseseră uitate. Ce au făcut?  Le-au adunat, unul câte unul, iar mai apoi acestea au devenit parte din Scriptură.

Cuvintele rostite de oamenii lui Dumnezeu, spunea apostolul Pavel, devin epistole în inima celor care le aud, în sufletul celor care strâng aceste cuvinte cu multă atenție. Așa că, mesaj după mesaj, îndemn după îndemn, inima unui ucenic devine o epistolă scrisă de Duhul Sfânt pentru a fi citită de toți oamenii.

Cuvântul pe care l-ai strâns în inimă ta azi lasă urme în suflet ca mina unui creion pe o coală imaculată. În tot acest timp se scrie o epistolă vie. Condiția ca inima să devină o epistolă vie este ca scrierea să fie lucrată de Duhul Sfânt.