Arhiva

Arhivă autor

Ecouri

25 iunie 2020 Un comentariu

În urmă cu câțiva ani, împreună cu tinerii Bisericii Betel, am susținut un proiect de evanghelizare pe care l-am numit ecouri. Ne-am gândit ca duminica, într-o zi nu prea aglomerată, să cântăm și să ne rugăm în stațiile de metrou din centrul Bucureștiului timp de o oră. Am luat aprobările necesare, și duminică de duminică am început să slujim. Experiențele privind impactul și reacțiile oamenilor au fost dintre cele mai diverse. Ce am observat atunci?

– pe unii oameni ecoul cântecelor noastre ia acompaniat în timp ce își continuau călătoria văzându-și de viață. Nimic mai mult. Oricum nu voiau să asculte,

– alții s-au oprit curioși să vadă un grup de tineri entuziaști care cântă, fără ca să fie interesați de mesajul pe care îl aduceam. Pentru ei atmosfera era suficientă. S-au deconectat puțin de la frământările vieții lor,

– unii au rămas să poarte discuții cu noi pe marginea mesajului evanghelic. Unii au venit mai apoi la Biserică, alții nu.

Observ astăzi o tendință asemănătoare. Ecoul evenimentelor mondiale n-a adus în sufletele oamenilor doar panică sau îngrijorare, ci și stare de indiferență. E o stare periculoasă.

Cred că, prin faptul că am fost opriți cu toții din iureșul lucrurilor pe care le făceam, fiind ținuți atâta vreme acasă, ar fi trebuit să ne facă să fim preocupați în a înțelege ce a vrut Dumnezeu să ne spună. Ecoul chemării Sale se aude și astăzi. Cine mai vrea să țină seamă de ce spune El?

Categorii:Uncategorized

Dumnezeul vizibil

În Scriptură avem relatarea despre prietenii lui Daniel, profetul Domnului. Au avut succes în misiunile încredințate, și într-o zi, fără veste, s-au văzut puși în fața unei situații nemaiîntâlnite: Să se închine în fața unei statui ridicată de împăratul Nebucandnețar. Aici apare miracolul. Cum? Păi, chiar în timpul pedepsei pe care împăratul le-o administra celor trei tovarăși ai lui Daniel se petrece ceva uimitor: După ce sunt aruncați în cuptorul încins special pentru ei, atât împăratul, cât și cei trei tineri îL văd pe Cel nevăzut, pe Domnul oștirilor! Uimitor! Domnul Se lasă văzut nu doar de cei credincioși, ci și de acest împărat păgân.

Înțelegem de aici că, Dumnezeul invizibil pe care îL slujim și de care ascultăm în fiecare zi, devine vizibil în cele mai neașteptate momente ale vieții sau încercării noastre. El alege momentul. Dumnezeul cu care ai intrat în încercare este și Cel care va sta cu tine pe tot parcursul acesteia și te va asigura de prezența Sa. El are o confirmare a prezenței Sale pentru cei care cred în El, dar are și o mărturie pentru cei care nu-I sunt credincioși.

Pașii Lui varsă belșugul!

Categorii:Uncategorized

Ușa smereniei

28 aprilie 2020 2 comentarii

În vizita pe care am făcut-o în Israel, am ajuns la Betleem, locul unde S-a născut Mântuitorul Isus. La intrarea Bisericii Nașterii lui Isus este o ușă la intrare (vezi imagine) care nu-ți permite să intri înlăuntru decât dacă te pleci suficient ca să nu te lovești. Ceea ce este interesant este că doar intri pe ea, și ieși pe o alta.

Am înțeles aici că, în fața Celui care S-a Întrupat în lumea noastră, toate capetele, încoronate sau nu, trebuie să se plece în semn de respect în fața Împăratului venit din Cer. Pavel ne spune că vine vremea când, înaintea Cristosului Înviat din morți, orice genunchi se va pleca și va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Cristos este Domnul.

De fapt va fi un exercițiu etern. Pentru totdeauna ne vom aduce aminte de Întruparea Sa în lume prin care ne-a adus harul și adevărul, și de asemenea, nu vom uita Învierea lui Isus prin care ne-a adus mântuirea și răscumpărarea.

Vrednic este Mielul să primească lauda, slava și cinstea! Amin.

Categorii:Uncategorized

Grădina unde a plâns Isus

Isus a plâns. Da, Scriptura spune că a plâns de câteva ori. Plânsul Lui n-a fost unul al disperări, al temerilor, ci mai degrabă a plâns pentru oameni. Pentru toți oamenii. Vedem din evanghelii că Isus a plâns în Betania, la portile Ierusalimului și aici în grădina Ghețimani. Nu doar momentele lacrimilor Sale au fost diferite, ci și motivele pentru care a plâns Isus au fost altele.

Plânsul din Betania a fost un plâns al compasiunii pentru cei ce-și plâng morții, cei care au experimentat durerea despărțirii de cei dragi. Lacrimile vărsate la porțile Ierusalimului au fost pentru Israel ca națiune. Venise la ai Săi, iar ei nu L-au vrut. Plânsul lui Isus avea în vedere ceea ce era în inima oamenilor din cetate și nu pe buzele lor atunci când îL aclamau. Știa ce urmează pentru ei, și a plâns.

În schimb, aici în Ghețimani, Isus a plâns mult, însoțind lacrimile cu strigăte mari. A fost ceva teribil. Ce a strigat acolo? Nu știm. Știm o parte din rugăciunea redată de ucenicii Săi. Plânsul din grădină a fost pentru lumea întreagă, pentru nenorocirea pe care a adus-o păcatul. Cred că strigătul din noaptea aceea a fost nu doar un strigăt al durerii lăuntrice, ci și un strigăt al biruinței depline. Isus n-a capitulat în fața paharului pe care trebuia să-l bea, S-a supus în ascultare deplină de Tatăl, deși asta i-a adus moartea.

Mesajul Celui viu este acesta: De ce plângi?

Categorii:Uncategorized

Pregătirea credinței-Vegherea

Categorii:Uncategorized

Vorbe

9 aprilie 2020 2 comentarii

Cele mai multe daruri duhovnicești amintite în 1 Cor.12 sunt manifestări ale Duhului Sfânt prin vorbirea omului. Avem daruri sub formă de cuvinte: de înțelepciune, de cunoștință, de deosebire între duhuri, cuvinte de credință, cuvinte profetice, în altă limbă, și de tălmăcire a limbilor. Uimitor! Cele mai multe lucruri prin care se zidește o Biserică vin prin cuvintele primite de un om direct de la Duhul Sfânt, care împarte darurile Sale după cum voiește El! Scopul Lui este să zidească Biserica prin intermediul cuvintelor pline de putere pe care le inspiră celor care au primit daruri de la EL.

Din nefericire nu toate cuvintele pe care le auzim între frați sunt venite de la Duhul Sfânt, măcar că unii dintre ei invocă o rugăciune preliminară atunci când revarsă spre alți un iureș de vorbe. Ar trebui să ne aducem aminte de Petru care a primit o lecție de la Învățătorul Său, Isus, care i-a spus: Cuvintele acestea nu vin de la Tatăl, ci de la diavolul. Ce a învățat de aici? Că este bine să analizezi gândurile care îți vin la un moment dat și să vezi dacă vin de sus, de la Părintele luminilor în care nu este schimbare, sau din alte surse.

Pentru apostolul Pavel, cuvintele pot zidi sufletele credincioșilor, sau pot roade ca și cangrena în lăuntrul unui om. Cuvinte avem, sunt la discreție, discernere spirituală ne trebuie, iar asta vine doar de la Duhul Sfânt. Realizăm mai mult ca oricând că, nu este importat doar ceea ce spunem, ci și ceea ce ascultăm. Una e să ai în inimă cuvinte de la Duhul Sfânt, și alta e să primești cuvinte care îți rod credința.

Categorii:Uncategorized

Fii răbdător

Categorii:Uncategorized

Format în odăiță

Categorii:Uncategorized

Izolare și schimbare

30 martie 2020 Un comentariu

Categorii:Uncategorized

Bănuielile rele

În povestea lui Iosif, fiul vândut al lui Iacov, este un episod despre care aș vrea să scriu câteva rânduri. După înălțarea lui Iosif în poziția de dregător al Egiptului, când acesta administra toate resursele țării, a venit momentul în care i-a reîntâlnit pe frații săi. A fost o primă întâlnire dintre el și frații săi, după care a fost reținut captiv Simeon. A urmat cea de a doua întâlnire, înainte de care frații lui Iosif au fost introduși într-o sală de ospăț și unde au fost pregătiți să ia masa cu dregătorul Egiptului. Ce schimbare de situație! Ar fi trebuit să tresalte de bucurie că li s-a făcut o asemenea cinste. Dar, frații lui Iosif vorbesc între ei și ajung la uluitoarea concluzie. Nu zic nimic despre cinste, despre generozitate, despre favoarea dregătorului, ci în concluzia lor ei spun: Ne-au adus aici ca să ne fure măgarii!!!! Uluitor! Cum, în casa celui mai puternic și bogat om al Egiptului să te găndești că adevăratul motiv al invitației este acela de a te deposeda de niște măgari slăbănogiți de care n-avea nevoie nimeni? Ce lecție! În general oamenii privesc invitația lui Dumnezeu de a intra în Împărăția Sa ca pe un schimb ne avantajos pentru ei. Privesc la lucrurile pe care le lasă în urmă și le compară adesea cu ceea ce le-a adus mântuirea lui Dumnezeu.  Să nu uităm că nouă ni s-a făcut o cinste deosebită de către Domnul, iar lucrul acesta trebuie să ne bucure sufletele și să fim recunoscători.

Categorii:Uncategorized