Arhiva

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Adevărații eroi

Când omul lui Dumnezeu, Moise, s-a suit pe munte ca să-L întâlnească pe Dumnezeu l-a luat cu el pe Iosua, fiul lui Nun. Accentul în această poveste este pus pe Moise, pe experiența lui deosebită, pe timpul de post de 40 de zile, de faptul că a vorbit cu Domnul ‘ gură către gură‘, că a primit revelația divină, Legea, că îi strălucea fața. Și câte nu pot fi spuse despre ceea ce s-a întâmplat pe munte. Întrebarea pe care o am nu este legată de ceea ce a trăit Moise pe munte la întâlnirea cu Domnul, ci întreb, dar Iosua, ce a făcut pe munte timp de 40 de zile în așteptarea lui Moise? El nu se vede, nu este în prim plan, e omul din umbră care face să se întâmple lucrurile, omul care a stat în luptă pentru biruința omului lui Dumnezeu, pentru o revelație completă, pentru o însoțire divină în slujire. De el uităm? Ne uităm adesea la oamenii de lângă Moise care l-au contestat, oameni ca Maria, Aaron, Core, Datan, Abiram, ca să nu amintim de Faraonul Egiptului, dar nu avem timp să ne uităm spre cei care l-au sprijinit și sfătuit la vreme ca Ietro sau Iosua. Care este experiența slujitorului lui Moise? Iosua a învățat acolo pe munte să rabde și să aștepte cu credință, să se bucure sincer când Slava Domnului s-a arătat pe chipul slujitorului lui Dumnezeu pentru care s-a rugat, el a ascultat cuvintele inspirate de Duhul Sfânt și rostite de Moise, cuvinte ce fuseseră scrise pentru popor, ca unul care s-a rugat și le-a cerut în mijlocire. Rugăciunea de pe munte nu l-a marcat doar pe Moise, ci mai ales pe Iosua, omul din umbră care își cunoaște locul, timpul și rolul. Înțeleg de aici că adevărații eroi nu sunt doar cei care ocupă prim planul, care sunt vizibili, care sunt expuși luptei, ci și cei care, ca Iosua, stau în mijlocire pentru a se arăta în popor revelația și ungerea divină, care plătesc acelaș preț ca și cei din linia întâi, și care sunt gata să se bucure atunci când fratelui său de credință îi strălucește fața pentru că l-a văzut pe Domnul.

Categorii:Uncategorized

Păzește-ți inima- Vocea îngrijorării

Categorii:Uncategorized

Cristi Boariu – A trecut iarna

Categorii:Uncategorized

Paza bună

Teama, sentimentul care ne tradează în cele mai neașteptate momente. Uneori este justificată, dar de cele mai multe ori, nu. Iacov, patriarhul lui Israel, este în fața unui moment important din viață, și anume îl întâlnește pe Esau, fratele său, după 20 de ani. Teama îl face pe Iacov să exagereze, să vadă dintr-o revedere de familie ceva care iar aduce sfârșitul. Este teama confruntării greșelilor trecutului, ca unul care nu știa ce a putut să devină Esau în afara binecuvântării. Înțeleg din această istorie faptul că Esau venea la întâlnirea cu Iacov având 400 de viteji cu el, lucru care arată că de fapt cel care se temea mai tare era….Esau. Teama lui Esau era teama de ceea ce a putut să aducă în viața fratelui său binecuvântarea rostită de tatăl lor în urmă cu 20 de ani, de ceea ce a devenit fratele său sub ungerea divină. Este teama de adevăr, de confruntare cu ceea ce ar fi putut fi și n-a fost. Aceași teamă au arătat-o mai târziu frații lui Iosif, cel care le-a vestit viitorul din partea lui Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu ne protejează și ne face să fim de temut între oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nu trebuie să facem altceva decât să trăim această binecuvântare în mod deplin.

Categorii:Uncategorized

Păzește-ți inima- Vocea experienței

25 februarie 2019 Lasă un comentariu

Categorii:Uncategorized

Ucenicul în formare

12 februarie 2019 Lasă un comentariu

Categorii:Uncategorized

În fața porților Împărăției cerurilor

9 februarie 2019 Lasă un comentariu

Sunt oameni care pun întrebări despre cer, despre ce vom face acolo, cum ne vom petrece eternitatea. Curiozități! Isus, în mesajele Sale, n-a vorbit despre lucrurile pe care le vom face sau le vom găsi în cer, ci El le-a vorbit oamenilor despre singura preocupare pentru care trebuie să te lupți, și anume să te nevoiești ca să ajungi acolo. La finalul unei predici Domnul Isus le-a spus ascultătorilor Săi că mulți oameni dintre cei care ascultă Cuvântul vor fi întâmpinați la Poarta Împărăției cu cuvintele ‘Nu te cunosc!’. Cum, oamenilor care au umblat pe calea mântuirii? Cum, celor care au lucrat pentru Împărăția cerurilor? Da, lor! Motivul? Aici explicațile și interpretările sunt diverse și controversate, și necesită timp pentru un punct de vedere așezat și biblic. Nu este scopul acestor rânduri. Vreau în schimb să atrag atenția asupra TIMPULUI în care Stăpânul spune ‘Nu te cunosc’ , și anume chiar acolo la Poarta Împărăției,  după  ce omul a făcut ceva, s-a luptat, a crezut, a instrumentat darurile primite. De ce ne lasă Dumnezeu să înaintăm pe cale deși știe că nu mergem bine? De ce ne lasă să-I folosim darurile fără să ne atenționeze că nu ne sunt de niciun folos în răsplătire? De ce nu le ia unor astfel de oameni darurile? Cred că în fiecare dintre noi este acea atenționare că nu suntem bine, și cu toate astea continuăm alergarea în fiecare zi fără nicio reținere. De ce o facem? Simplu, considerăm că mai avem timp de schimbare. Ceea ce uităm este faptul că vrem nu vrem lucrurile de sub soare țin până la o vreme, apoi trec, iar după aceea urmează veșnicia când vom sta în fața Porților Împărăției lui Dumnezeu. Acolo nu ne așteaptă ucenicul Petru ca să ne deschidă, ci însuș Domnul care va spune vino sau pleacă că nu te cunosc.

Categorii:Uncategorized