Arhiva

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Despre nimic

Categorii:Uncategorized

Vocea compătimirii

Categorii:Uncategorized

Nehotărârea

Nehotărârea a fost motivul invocat de cei care au fost chemați de Dumnezeu să fie mântuiți, sau să lucreze pentru El. Oamenilor din timpul lui Noe li s-a oferit o șansă uriașă ca să oprească manifestarea mâniei lui Dumnezeu. Aproape 120 de ani au văzut cu ochii lor pregătirea neprihănitului Noe, dar au refuzat să creadă că viața se poate sfârși așa. În condițiile în care îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare pentru schimbarea lor. În timpul Mântuitorului Isus, ne spune Evanghelia, Cristos i-a spus unui om care nelipsit la evanghelizările ținute de El, și care îl însoțea în toată vremea, să vină după El ca să-L urmeze. Răspunsul? E năucitor! Tocmai a murit cineva din familie, iar decizia de a te urma poate să mai aștepte. Este uimitor cum oamenii în mod conștient stau nepăsători și nehotărâți față de o mântuire așa de mare. Îți pot spune cu certitudine faptul că nehotărârea te împiedică în mod clar să experimentezi favoarea divină, te oprește să trăiești bucuria părtășiei cu Domnul, îți răpește plăcerea de a-L însoți pe Isus în slujirea pe care o face printre oameni, și îți lasă în schimb regretul unei ocazii speciale pe care ai ratat-o din nou. Un filozof contemporan spunea:,,Amânarea este actul de deces al unei hotărâri bune pe care o poți lua”. Nehotărârea ne costă! Mult!

Domnul a spus:,,Astăzi dacă auziți glasul, nu vă împietriți inimile”

Categorii:Uncategorized

Ademenirea

29 iulie 2019 Un comentariu

Împăratul Solomon descrie în cartea Proverbelor 9, 13-15, felul în care sunt ademeniți oamenii cei drepți de către un adversar neașteptat, și anume de …NEBUNIA! Sigur, este o personificare a a răului care este instrumentat de diavolul. În descrierea făcută, Solomon spune că nebunia este extrem de gălăgiaosă, insistentă, și directă în manifestarea ei care să prindă în legăturile ei pe cei nevinovați. Cum acționează? Îi invită fără scrupule pe cei care merg pe calea cea dreptă să o asculte în ceea ce are de spus, fără însă a vorbi de urmările acceptării unui asemenea mesaj. Care sunt primele victime ale ei? Solomon vede vulnerabilitate în viața celor fără minte, în mintea celor care, deși merg pe calea cea dreaptă nu au folosit harul de a căpăta înțelepciunea venită de sus care să-i apere și să-i îndrume în viață. Omul fără minte devine credul, impresionabil și vulnerabil, fiind o victimă sigură a mult mai versate ‘nebunii‘ care îl domină. Astăzi, creștinismul zilelor noastre este vulnerabilizat de oamenii care, deși au o pornire bună în viața de credință, sunt ademeniți atât de ușor de oamenii șireți care și-au pierdut orice fel de simțire, și sunt atât de ușor scoși de pe cărarea cea dreaptă. Iar ceea ce este și mai dureros este faptul că omul neînțelept, fără minte, are aceiași soartă cu cel prin care s-a manifestat nebunia. Nu are nicio scuză. Unii dintre cei care au căzut victime nebuniei spirituale au fost ademeniți cu ușutință și nici măcar nu-și dau seama că sunt manipulați și îndepărtați de cărarea cea dreaptă. În istorie, Dumnezeu a pus capăt nebuniei unui proroc pe nume Balaam vorbindu-i printr-o măgăriță. Până în acel moment înșelase pe mulți oameni care i-au plătit serviciile. Cred că ne putem apăra sufletele în fața acestui pericol fiind atenți la subtilitatea cu care vrăjmașul încearcă să ne scoată de pe calea cea dreaptă, și cerând de la Domnul înțelepciunea de sus ca să putem discerne mesajele care ajung până la noi. Oare cine mai ia în serios ceea ce a spus Domnul Isus: ,,Băgați de seamă să nu vă înșele cineva”?

Categorii:Uncategorized

Instrumentele întunericului

Domnul Isus n-a ezitat să vorbească deschis despre instrumentele pe care le folosește adversarul Său, diavolul, în încercarea de a stopa arătarea și manifestarea Împărăției lui Dumnezeu. Isus a spus că diavolul vine să:,, fure, să înjunghie și să prăpădească”. Diavolul n-are scrupule, și deși îi este dată pe față lucrarea, obiceiurile și instrumentele de amăgire ale fiii oamenilor, cu toate astea caută și reușește de nenumărate ori să înșele pe mulți. Diavolul caută întotdeauna să fure ceea ce am primit în dar de la Dumnezeu. El va încerca tot timpul să ne fure pacea prin amenințări directe, să ne împiedice să ne  bucurăm de harul primit de la Domnul, prin oamenii mici care ne contestă realizările duhovnicești, sau va încerca să ne împiedice să vestim cu râvnă Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, ispitindu-ne să îmbrățișăm cu larghețe apatia și dezinteresul. Pavel, apostolul, spunea odinioară că în măsura în care cunoaștem planurile diavolului trebuie să fim gata să luptăm împreună cu Cristos, singurul care l-a învis pe Satana prin cruce. Unul din instrumentele pe care îl utilizează în mod subtil diavolul este aglomerarea vieții ca să nu mai găsim timp pentru suflet, pentru închinare și pentru Dumnezeu. O viață aglomerată a fost soluția la care s-a gândit și Faraonul Egiptului, cel care a încercat să oprească exodul poporului Israel aglomerându-le programul, ca să nu mai aibe timp de pregătire pentru înfățișarea înaintea lui Dumnezeu. A reușit, un timp i-a ținut pe loc, întârziind în felul acesta planul ieșirii din Egipt. Oricât de aglomerate ne sunt lucrurile în viață nu trebuie să abandonăm chemarea pe care am primit-o de la Cel care ne-a salvat, și să ne păzim sufletele de uneltirile celui rău. Nu de alta, pericolul cel mare care stă în fața noastră este cel al unui vrăjmaș viclean care stă la pândă gata să fure, să înjunghie sau să prăpădească. Nu are concediu, zile libere, sau sărbători legale, caută cu înverșunare să ne scoată din părtășia cu Cristos prin neascultarea de Cuvântul sfânt.

Domnul să ne păzească!

Categorii:Uncategorized

Apatia

Observăm tot mai des lipsa de interes a unor sfinți cu privire la rugăciune și închinare autentică în fața Domnului. Râvna pentru Casa Domnului nu mai preocupă pe cei care sunt ai Domnului, semn că s-a pierdut din respectul pe care oamenii îl dădeau locului unde se prezintă Dumnezeu. Într-o eră post-modernă, când există acces la programele altor Biserici pe care le poți viziona, ajungem să ne pierdem interesul pentru locul unde suntem așteptați să ne aducem închinarea în fața Domnului. Profetul Habacuc vorbea despre locul lui de strajă înaintea Domnului la care n-a renunțat, în pofida presiunilor oamenilor care l-au considerat depășit de ritmul în care se schimbă opțiunile religioase ale oamenilor. Ce este de făcut? Scriptura ne învață că, în așteptarea întâlnirii cu Domnul trebuie să ne verificăm sentimentele pe care le avem față de venirea Cristosului care ne-a salvat. Pavel spunea:,,Să iubim venirea Domnului”, nimic altceva. Cred că în fața ofensivei diavolului de a-i înstrăina pe oameni de Casa Domnului prin diverse șiretlicuri ale comodității și diversității, trebuie să luptăm cu noi înșine, cu ispita diversității care vine prin sfătuitorii de taină, și să rămânem în locul unde ne-a sădit Dumnezeu și de unde vrea să ne ridice la Cer. Știu că nu e ușor să lupți cu starea de apatie, să te opui celor care reclamă lipsa rezultatelor spirituale, sau celor care leagă harul dintr-un program de tirul vorbelor unor profeți cu trăire îndoielnică, dar și răsplata va fi pe măsură. Miza nu este să păzim ziduri, ci să ne păzim sufletele între zidurile locului în care ne închinăm. Isus le-a spus ucenicilor în cuvintele: ,,Ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu”, faptul că Dumnezeul lângă care stăm și pentru care luptăm, ne va ajuta și răsplăti sacrificiul făcut pentru El. Pe calea îngustă nu merg mulți, a spus-o Isus, de aceea să fim printre cei care rămân pe ea!

Categorii:Uncategorized

Cântecul, evoluție și spiritualitate

Îmi răsună în memorie o întrebare a apostolului Pavel adresată Galatenilor în care spunea:”Unde este fericirea voastră?” Ce a văzut Pavel în Biserica acelor timpuri? Ce lipsea, sau ce a dispărut din slujbele ținute de creștinii de atunci? Poate ceea ce vedem și astăzi, o slujbă din care lipsește pasiunea celor care cântă și vor să-L laude pe Domnul. Putem spune fără să greșim că astăzi se aud cântece creștine mai mult ca oricând în istoria creștinismului, asta în mod special datorită promovării pe rețelele de socializare a acestora. Cu toate că avem atât de multe compoziții muzicale, ceea ce lipsește în interpretarea lor este acea bucurie venită de la Duhul Sfânt. Ceea ce zidește o Biserică nu este profesionalismul celor care interpretează compoziții muzicale, nu că n-ar fi nevoie de o pregătire temeinică, ci ceea ce a încurajat și mângâiat poporul Domnului a fost cântarea ca act de slujire pentru Dumnezeu. Faptul că astăzi sunt promovați cei care comercializează muzica creștină și nu este încurajată slujirea cu lepădare de sine ne face să fim vulnerabili în fața materialismului promovat în lumea zilelor noastre. David, împăratul lui Israel, ne-a predat o lecție prin faptul că a învățat să cânte acolo unde nu-l auzeau oamenii, lângă turma tatălui său, pentru ca mai apoi muzica lui să aducă eliberare și mângâiere lui Saul care era chinuit de un duh rău. Oare câte duhuri rele ar mai fugi astăzi de cântecul cântat și promovat de oportuniștii zilei? Cântecul născut într-o inimă bună, a unui om care l-a cunoscut pe Domnul are nu numai armonie și melodicitate, ci și autoritatea unui copil al lui Dumnezeu care se închină cu adorare Tatălui.

Categorii:Uncategorized