Cristi Boariu – A trecut iarna

Categorii:Uncategorized

Paza bună

Teama, sentimentul care ne tradează în cele mai neașteptate momente. Uneori este justificată, dar de cele mai multe ori, nu. Iacov, patriarhul lui Israel, este în fața unui moment important din viață, și anume îl întâlnește pe Esau, fratele său, după 20 de ani. Teama îl face pe Iacov să exagereze, să vadă dintr-o revedere de familie ceva care iar aduce sfârșitul. Este teama confruntării greșelilor trecutului, ca unul care nu știa ce a putut să devină Esau în afara binecuvântării. Înțeleg din această istorie faptul că Esau venea la întâlnirea cu Iacov având 400 de viteji cu el, lucru care arată că de fapt cel care se temea mai tare era….Esau. Teama lui Esau era teama de ceea ce a putut să aducă în viața fratelui său binecuvântarea rostită de tatăl lor în urmă cu 20 de ani, de ceea ce a devenit fratele său sub ungerea divină. Este teama de adevăr, de confruntare cu ceea ce ar fi putut fi și n-a fost. Aceași teamă au arătat-o mai târziu frații lui Iosif, cel care le-a vestit viitorul din partea lui Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu ne protejează și ne face să fim de temut între oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nu trebuie să facem altceva decât să trăim această binecuvântare în mod deplin.

Categorii:Uncategorized

Păzește-ți inima- Vocea experienței

25 februarie 2019 Lasă un comentariu

Categorii:Uncategorized

Ucenicul în formare

12 februarie 2019 Lasă un comentariu

Categorii:Uncategorized

În fața porților Împărăției cerurilor

9 februarie 2019 Lasă un comentariu

Sunt oameni care pun întrebări despre cer, despre ce vom face acolo, cum ne vom petrece eternitatea. Curiozități! Isus, în mesajele Sale, n-a vorbit despre lucrurile pe care le vom face sau le vom găsi în cer, ci El le-a vorbit oamenilor despre singura preocupare pentru care trebuie să te lupți, și anume să te nevoiești ca să ajungi acolo. La finalul unei predici Domnul Isus le-a spus ascultătorilor Săi că mulți oameni dintre cei care ascultă Cuvântul vor fi întâmpinați la Poarta Împărăției cu cuvintele ‘Nu te cunosc!’. Cum, oamenilor care au umblat pe calea mântuirii? Cum, celor care au lucrat pentru Împărăția cerurilor? Da, lor! Motivul? Aici explicațile și interpretările sunt diverse și controversate, și necesită timp pentru un punct de vedere așezat și biblic. Nu este scopul acestor rânduri. Vreau în schimb să atrag atenția asupra TIMPULUI în care Stăpânul spune ‘Nu te cunosc’ , și anume chiar acolo la Poarta Împărăției,  după  ce omul a făcut ceva, s-a luptat, a crezut, a instrumentat darurile primite. De ce ne lasă Dumnezeu să înaintăm pe cale deși știe că nu mergem bine? De ce ne lasă să-I folosim darurile fără să ne atenționeze că nu ne sunt de niciun folos în răsplătire? De ce nu le ia unor astfel de oameni darurile? Cred că în fiecare dintre noi este acea atenționare că nu suntem bine, și cu toate astea continuăm alergarea în fiecare zi fără nicio reținere. De ce o facem? Simplu, considerăm că mai avem timp de schimbare. Ceea ce uităm este faptul că vrem nu vrem lucrurile de sub soare țin până la o vreme, apoi trec, iar după aceea urmează veșnicia când vom sta în fața Porților Împărăției lui Dumnezeu. Acolo nu ne așteaptă ucenicul Petru ca să ne deschidă, ci însuș Domnul care va spune vino sau pleacă că nu te cunosc.

Categorii:Uncategorized

Speranțe

2 ianuarie 2019 Un comentariu

Aud adesea spunându-se:,,Speranța moare ultima”, fără ca lucrul acesta să fie adevărat. Scriptura ne spune că ea, speranța, rămâne pentru totdeauna. Dumnezeu stie că ne trebuie nu doar o bază a închinării prin credință, sau o declarație plină de dragoste cu privire la El și la cei din poporul Său, ci și o speranță care să ne țină în echilibrul în așteptarea intervențiilor Sale. Când Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam, după o vizită făcută în casa acestui bătrân ascultător, Domnul i-a făcut o promisiune: ”La anul pe vremea asta Mă voi întoarce și Sara va naște un fiu”. Ce măreț este Dumnezeu! La vârsta la care omul nu mai vsează, când nu aștepți decât pensia și să te caute nepoții, apare o speranță însoțită de o făgăduință divină – Vei trăi un miracol în curând! Speranța care ne susține credința este ancorată în promisiunea lui Dumnezeu că lucrurile pot lua o întorsătură neașteptată, și că ceea ce ne-a promis are să se împlinească. Între noi și miracol este un timp, este timpul speranței care strigă din toate puterile, creștine, mai așteaptă puțin și vei vedea puterea nemărginită a Dumnezeului tău lucrând pentru tine.

,,Și acum rămâne…Speranța” 1 Cor.13, 13.

Categorii:Uncategorized

Ecoul devenirii

11 decembrie 2018 Lasă un comentariu

Iosif, legendarul personaj al Vechiului Testament, văzut ca un prototip al lui Isus, a făcut ca istoria vieții lui să se scrie în felul lui, după ceea ce a devenit în sufletul lui ascultând de Dumnezeu, și nu în felul în care s-au purtat alții cu el. Ce a făcut Iosif când a trecut perioada de încercare? ,,Pe al doilea fiu l-a numit Efraim (Rodire), spunând: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.Gen.41,51-52. Iosif n-a ascuns în fața egiptenilor faptul că timpul petrecut departe de casa a fost o întristare a sufletului său. Cât de adevarat! Oamenii care acum se bucurau de înțelepciunea lui au fost cei care l-au facut să sufere cel mai mult. Egiptenii s-au purtat cu Iosif cu brutalitate făcându-l să numeasca locul acela ‘țara intristarii lui’. Iosif, face o declaratie la nașterea fiului sau, Efraim, prin care anunță o schimbare de atitudine: locul peste care este acum stapân va fi cunoscut pentru rodirea lui și nu pentru întristarile provocate celor care trec pe aici. Oamenii își vor aduce aminte de tine nu de ceea ce ți s-a întâmplat ție și câtă durere ți-a produs cineva, ci de felul în care ai ales să-i tratezi pe ei după o asemenea experiență. Iosif a scos din vocabularul lui cuvantul întristare, alegând în schimb să vorbească foarte des de rodirea care aduce schimbare.

Categorii:Uncategorized