Mentalitatea de tip ‘Abner’.

6 septembrie 2019 Lasă un comentariu

Istoria conflictului dintre Saul și David ocupă un spațiu generos pe paginile Sfintei Scripturi. Printre personajele implicate în acest conflict a fost și generalul lui Saul pe nume Abner, fiul lui Ner. Dincolo de faptul că nu-l păzește pe Saul în timpul nopții, iar acesta a fost în pericol de moarte de nenumărate ori, Abner ajunge să-și măsoare puterea cu un tânăr curajos pe nume Asael, fratele lui Ioab și văr cu David. Interesant, sau nu, în bătălia de pe muntele Ghilboa dintre Saul și filisteni, mor toți vitejii lui Israel, Saul și Ionatan, mai puțin…..Abner. Nu știm cum scapă omul acesta, cert este că mai târziu îl găsim stând lângă poaspătul împărat, Iș-Boșet fiul lui Saul. Abia acum se vede caracterul acestui om ascuns. Când Iș-Boșet i-a reproșat faptul că a întrecut măsura intrând la țiitoarea tatălui său Saul, Abner îl trădează și fuge la David oferindu-i serviciile sale militare. Nu mai apucă, este prins de Ioab, răzbunătorul sângelui fratelui său Asael, care îl ucide. Trist! Ce ne învață această istorie? Observăm astăzi printre cei care vin să se închine cu noi niște oameni cu mentalitatea de tip ‘Abner’ care se învârt prin părtășiile noastre. Sunt oamenii cărora nu apuci să le faci vreo observație asupra unui lucru sau altul că pleacă dintr-odată spre cei pe care îi știu că sunt opozanții tăi. Nu-i plânge, oricum nu te poți baza pe ei deoarece au trădarea în sânge. Ei stau întotdeauna lângă cei pe care îi pot manipula cum vor ei și luptă doar pentru interesul lor, iar când sunt dați pe față fug de răspundere. Oamenii aceștia nu se pot ascunde la nesfârșit, caracterul îi va trăda într-o zi și atunci se va vădi faptul că n-au fost niciodată parte din poporul lui Dumnezeu.

Categorii:Uncategorized

Unora le-a rămas doar numele

Isus a spus unor oameni din Sardes că a rămas doar numele de ei, în rest moarte cât cuprinde. Stai și te întrebi: De ce îi lasă Isus pe acești oameni morți spirituali să-și poarte numele printre cei vii care slujesc în Biserica Sa? E greu de înțeles și greu de explicat acest aspect! Pare că pe Isus nu-L deranjează faptul că cei care și-au pierdut viața spirituală defilează nestingheriți prin propria-I ogradă. Și mai mult de atât, îi lasă și pe alții să-i urmeze pe astfel de oameni ca și când nu s-ar simți deranjat de acest aspect. Poate doar în aparență. Isus ne atrage atenție asupra faptului că ceea ce le-a mai rămas acestor nefericiți este să-ți promoveze numele după care erau cunoscuți mai demult, un nume scris pe pământ spre osândă, și nu după viața trăită pentru Domnul că nimeni nu-și aduceau aminte de realizările lor în credință. Dacă s-au lăudat cu ceva, s-au lăudat cu ceea ce n-au făcut ei, doar erau acolo unde se întâmplau lucrurile și lucrările iar ei furau startul și se lăudau cu munca și lupta altora. Poate le-a mers cu oamenii, dar se vede că nu le-a mers cu Dumnezeu. Deși acești oameni nu se mai pot salva și nici nu-i pot ajuta pe cei care îi urmează, cu toate astea sunt îngăduiți de Domnul până la o vreme. Până când? Până când cei ca ei vor fi toți în acelaș loc ca să fie judecați ca Anania și Safira care L-au mințit pe Duhul Sfânt. Ce soartă tristă! Isus se adresează celor care n-au pierdut harul vieții ca să nu cadă în aceași pildă de neascultare ca cei care își poartă azi doar numele. Lor atât le-a mai rămas.

Categorii:Uncategorized

Despre nimic

Categorii:Uncategorized

Vocea compătimirii

Categorii:Uncategorized

Nehotărârea

Nehotărârea a fost motivul invocat de cei care au fost chemați de Dumnezeu să fie mântuiți, sau să lucreze pentru El. Oamenilor din timpul lui Noe li s-a oferit o șansă uriașă ca să oprească manifestarea mâniei lui Dumnezeu. Aproape 120 de ani au văzut cu ochii lor pregătirea neprihănitului Noe, dar au refuzat să creadă că viața se poate sfârși așa. În condițiile în care îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare pentru schimbarea lor. În timpul Mântuitorului Isus, ne spune Evanghelia, Cristos i-a spus unui om care nelipsit la evanghelizările ținute de El, și care îl însoțea în toată vremea, să vină după El ca să-L urmeze. Răspunsul? E năucitor! Tocmai a murit cineva din familie, iar decizia de a te urma poate să mai aștepte. Este uimitor cum oamenii în mod conștient stau nepăsători și nehotărâți față de o mântuire așa de mare. Îți pot spune cu certitudine faptul că nehotărârea te împiedică în mod clar să experimentezi favoarea divină, te oprește să trăiești bucuria părtășiei cu Domnul, îți răpește plăcerea de a-L însoți pe Isus în slujirea pe care o face printre oameni, și îți lasă în schimb regretul unei ocazii speciale pe care ai ratat-o din nou. Un filozof contemporan spunea:,,Amânarea este actul de deces al unei hotărâri bune pe care o poți lua”. Nehotărârea ne costă! Mult!

Domnul a spus:,,Astăzi dacă auziți glasul, nu vă împietriți inimile”

Categorii:Uncategorized

Ademenirea

29 iulie 2019 2 comentarii

Împăratul Solomon descrie în cartea Proverbelor 9, 13-15, felul în care sunt ademeniți oamenii cei drepți de către un adversar neașteptat, și anume de …NEBUNIA! Sigur, este o personificare a a răului care este instrumentat de diavolul. În descrierea făcută, Solomon spune că nebunia este extrem de gălăgiaosă, insistentă, și directă în manifestarea ei care să prindă în legăturile ei pe cei nevinovați. Cum acționează? Îi invită fără scrupule pe cei care merg pe calea cea dreptă să o asculte în ceea ce are de spus, fără însă a vorbi de urmările acceptării unui asemenea mesaj. Care sunt primele victime ale ei? Solomon vede vulnerabilitate în viața celor fără minte, în mintea celor care, deși merg pe calea cea dreaptă nu au folosit harul de a căpăta înțelepciunea venită de sus care să-i apere și să-i îndrume în viață. Omul fără minte devine credul, impresionabil și vulnerabil, fiind o victimă sigură a mult mai versate ‘nebunii‘ care îl domină. Astăzi, creștinismul zilelor noastre este vulnerabilizat de oamenii care, deși au o pornire bună în viața de credință, sunt ademeniți atât de ușor de oamenii șireți care și-au pierdut orice fel de simțire, și sunt atât de ușor scoși de pe cărarea cea dreaptă. Iar ceea ce este și mai dureros este faptul că omul neînțelept, fără minte, are aceiași soartă cu cel prin care s-a manifestat nebunia. Nu are nicio scuză. Unii dintre cei care au căzut victime nebuniei spirituale au fost ademeniți cu ușutință și nici măcar nu-și dau seama că sunt manipulați și îndepărtați de cărarea cea dreaptă. În istorie, Dumnezeu a pus capăt nebuniei unui proroc pe nume Balaam vorbindu-i printr-o măgăriță. Până în acel moment înșelase pe mulți oameni care i-au plătit serviciile. Cred că ne putem apăra sufletele în fața acestui pericol fiind atenți la subtilitatea cu care vrăjmașul încearcă să ne scoată de pe calea cea dreaptă, și cerând de la Domnul înțelepciunea de sus ca să putem discerne mesajele care ajung până la noi. Oare cine mai ia în serios ceea ce a spus Domnul Isus: ,,Băgați de seamă să nu vă înșele cineva”?

Categorii:Uncategorized

Instrumentele întunericului

Domnul Isus n-a ezitat să vorbească deschis despre instrumentele pe care le folosește adversarul Său, diavolul, în încercarea de a stopa arătarea și manifestarea Împărăției lui Dumnezeu. Isus a spus că diavolul vine să:,, fure, să înjunghie și să prăpădească”. Diavolul n-are scrupule, și deși îi este dată pe față lucrarea, obiceiurile și instrumentele de amăgire ale fiii oamenilor, cu toate astea caută și reușește de nenumărate ori să înșele pe mulți. Diavolul caută întotdeauna să fure ceea ce am primit în dar de la Dumnezeu. El va încerca tot timpul să ne fure pacea prin amenințări directe, să ne împiedice să ne  bucurăm de harul primit de la Domnul, prin oamenii mici care ne contestă realizările duhovnicești, sau va încerca să ne împiedice să vestim cu râvnă Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, ispitindu-ne să îmbrățișăm cu larghețe apatia și dezinteresul. Pavel, apostolul, spunea odinioară că în măsura în care cunoaștem planurile diavolului trebuie să fim gata să luptăm împreună cu Cristos, singurul care l-a învis pe Satana prin cruce. Unul din instrumentele pe care îl utilizează în mod subtil diavolul este aglomerarea vieții ca să nu mai găsim timp pentru suflet, pentru închinare și pentru Dumnezeu. O viață aglomerată a fost soluția la care s-a gândit și Faraonul Egiptului, cel care a încercat să oprească exodul poporului Israel aglomerându-le programul, ca să nu mai aibe timp de pregătire pentru înfățișarea înaintea lui Dumnezeu. A reușit, un timp i-a ținut pe loc, întârziind în felul acesta planul ieșirii din Egipt. Oricât de aglomerate ne sunt lucrurile în viață nu trebuie să abandonăm chemarea pe care am primit-o de la Cel care ne-a salvat, și să ne păzim sufletele de uneltirile celui rău. Nu de alta, pericolul cel mare care stă în fața noastră este cel al unui vrăjmaș viclean care stă la pândă gata să fure, să înjunghie sau să prăpădească. Nu are concediu, zile libere, sau sărbători legale, caută cu înverșunare să ne scoată din părtășia cu Cristos prin neascultarea de Cuvântul sfânt.

Domnul să ne păzească!

Categorii:Uncategorized