Neimplicatul

Orice grup uman are în el o parte inertă, o fracţiune greu de urnit, un fel de ariergardă pe care o târăşte după el în proiectele sale. Biserica, la fel, are partea ei formată din grupul celor care nu se implică, balast stânjenitor în toate acţiunile ei. Neimplicatul trăieşte mereu într-o atmosferă de gară. El este mereu cu geamantanul în mână, gata de plecare undeva. Nu se ştie unde, dar el pleacă. Cândva. De aceea, nu se implică. Viaţa sa este un fel de provizorat, o aşteptare a ceva mai important decât ceea ce se petrece aici şi acum. Nu trebuie să aibă prea multe legături ca să se desfacă repede. Să plece fără prea mari dureri ale despărţirii. Nu se leagă sentimental de nimeni şi de nimic. El nu este de aici. Este doar în tranzit printre noi.
Camus spunea despre un anume enoriaş care era cu totul insensibil la predica înflăcărată a unui preot, contrariat că toată lumea plângea pe rupte la mesajul predicii şi el nu trăda nici o emoţie, că cineva l-a întrebat ce se petrece cu el. A răspuns: ,,Eu fac parte din altă parohie.”
Neimplicatul este întotdeauna din altă parohie. Din una viitoare. Cum ajunge în una, el este deja cu gândul la alta. Dezvoltă astel un modus vivendi de pururi călător prin viaţă.
El nu intră în cor, în fanfară, în grupul de închinare, cu toate că are o voce bună. O va folosi ,,dincolo”, unde va pleca el într-o zi anume. Dacă-l soliciţi să facă o muncă oarecare, de obicei, nu are timp. Este foarte ocupat. Dacă se iveşte o dispută de orice natură, el nu se implică. El este neutru. Nu ţine cu nimeni, pentru că el ţine numai cu sine.
Vine când are chef la orice activitate, şi întotdeauna mai târziu. Nu mult. Numai un pic. Să nu bănuiască cineva că el este implicat, că se ,,bagă”.
Bani la biserică dă doar de ochii lumii. Nu mulţi. Minimum. Nici deloc, pentru a provoca, dar nici prea mulţi pentru a se remarca acest fapt. Neimplicatul se adânceşte mereu în mediocritatea tuturor relaţiilor, pentru că el nu se încarcă cu poverile inutile ale altora. El şi aşa va pleca de aici.
Dacă Neimplicatul trăieşte în România, nu se implică pentru că el va pleca într-o zi în America, Australia, Canada, Germania, Spania…sau cine ştie unde. Oricum, în altă parte.
Dacă trăieşte în America, atunci se va muta undeva, sau va pleca înapoi în România. De obicei, va pleca în ,,lucrare” când îl va chema Domnul, bineînţeles. Până atunci, el nu se implică.
Îl privesc pe Neimplicat de la fereastra mea de sus. Nici la serviciu nu se implică. Face doar ceea ce i se cere. Nimic mai mult. Inima nu-i este nicăieri. Ori poate este în locul acela anume pe care şi-l visează. Pentru că trebuie să existe pe lumea aceasta un loc anume în care să te simţi acasă, la locul tău, om potrivit la locul potrivit. Pentru Neimplicat aceasta este Utopia după care tânjeşte sufletul său.
Ciudat, însă am văzut Neimplicaţi care aveau geamantanul gata de drum, cărora li s-au oferit posturi mari. Deodată nu mai pleacă. M-am convins că locul acela unde sunt ei gata să plece nu e totuşi prea departe, aşa cum vor ei să ne lase să înţelegem. Era scaunul din faţă. Era locul din frunte, pe care nu au curajul să şi-l revendice, ci mai degrabă să ne creeze sentimente de frustrare pentru pierderea pe care o s-o suferim noi într-o zi, din cauza plecării lor.
De multe ori Neimplicatul foloseşte un limbaj codificat. Ar vrea să spună de fapt: ,,Dacă nu mă promovaţi acolo unde îmi este locul, nu mă voi implica cu nimic în lucrul de aici şi acum, şi o să mă regretaţi voi după ce o să plec!” Fariseul acesta este subtil, mai subtil ca alţii. Neimplicarea sa este un fel de protest, un fel de dezacord cu cei care conduc, exprimat foarte ,,duhovnicesc”. El nu se implică, pentru că va pleca. Cândva.
Neimplicarea sa totală în lucrul de aici şi acum îl descalifică cu totul pentru orice lucru bun în viitor. Pentru că am văzut eu bine, de-a lungul anilor, că cel ce nu face cu inimă ceea ce este de făcut acum şi aici, de obicei, nu va face niciodată nimic semnificativ, nici altă dată sau în alt loc. Va găsi scuze pentru neimplicare mereu.
L-am tot urmărit pe Neimplicat şi mi-am dat seama că un alt motiv al său este lenea. Este leneş. Puturos de leneş.
Înţeleptul Solomon spunea despre leneş că se teme să iasă în uliţă că s-ar putea ca un leu să fie acolo şi să-l ucidă. E mai bine să se învârtă în aşternutul lui ca uşa în balamale. Apoi se crede mai înţelept decât restul lumii. (Proverbe 26: 13-16)
Se crede mai înţelept pentru că ani la rândul a reuşit să păcălească multă lume cu atitudinea sa. Mulţi au crezut că el este foarte duhovnicesc, de aceea nu se amestecă cu ceilalţi. Alţii au fost mereu umiliţi de înălţimea ,,chemării sale” în lucrarea Domnului, bineînţeles din altă parte. Nu de aici.
,,De ce lucrezi tu degeaba, George?” l-a întrebat un vecin care stătea cu coatele pe gard, privind la osteneala tatei, săpând grădina. Filozof din fire, tata i-a răspuns: ,,Auzi dumneata!E mai bine să lucrezi degeaba, decât să stai degeaba.!”
Pe mine nu mă mai păcăleşte Neimplicatul. Nu este decât încă o piatră grea în carul Evangheliei, din pricina căruia înaintăm atâta de greu şi aşa de puţin.

P.L

Categorii:Uncategorized

Speranta declarata

„Caci Eu stiu gandurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul,ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde” Ieremia 29: 11.

Dumnezeu te-a inzestrat cu abilitati unice deoarece El are planuri mari pentru tine. El iti pune in suflet un vis si daca ai credinta visul tau va prinde contur iar apoi va deveni realitate. Cand increderea in tine insuti depaseste temerile tale esti pregatit sa incepi sa visezi. In timp ce suntem eliberati de propriile noastre temeri, simpla noastra prezenta ii elibereaza automat pe altii privindu-ne. Prin viata ta poti oferi un exemplu acestei lumi. Totul este ca atunci cand reusesti sa te micsorezi, sa te smeresti, ca cei de langa tine sa nu se simta stingheri in preajma ta. Nu uita esti un fiu de Dumnezeu! Ne-am nascut sa facem vizibila slava Lui Dumnezeu care salasluieste in noi, iar cand lasam aceasta lumina sa straluceasca, le dam o mana de ajutor celorlalti sa primeasca si ei aceasta indrazneala si aceasta lumina. Nu-ti fie teama! Indrazneste sa faci uz de propriile tale abilitati si talente unice. Nu-ti vei imbratisa niciodata destinul dat de Dumnezeu pana cand nu crezi mai intai in tine insuti. De unde trebuie sa ti se traga aceasta convingere? Din cuvintele Scripturii:”Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea” Filipeni 2:13.

Categorii:Uncategorized

Daca ar mai avea o sansa

Hotarari la inceput de an
Daca ar fi sa…..Ar spune:
Absalom – Anul viitor am să mă tund mai des.
Dima – Să nu mai fiu atât de lumesc anul acesta.
Pavel – Voi încerca să mă port mai bine cu colegii de slujbă.
Toma – Nu voi mai lipsi niciodată de la întrunirile fraţilor.
Petru – O să mănânc numai supă de cocoş anul acesta.
Ioan – Să nu uit să-mi iau lenjerie, că niciodată nu se ştie…
Timotei – Să o iubesc mai mult pe bunica şi mămica…
Iuda – Să am mare grijă ce cumpăr, dar mai ales ce vând…
David – Anul ăsta o să merg la toate războaiele şi n-am să mai stau pe acasă…
Bat-Şeba – Doresc să ne mutăm la o casă fără piscină.
Adam – N-am să mai ascult niciodată de nevastă.
Eva – Anul acesta n-o să mai fac nici măcar strudel cu mere.
Avraam – N-am să-mi mai cumpăr roabe egiptene niciodată.
Sara – N-o să mai râd când vorbeşte Domnul.
Nevasta lui Lot – Anul acesta am să scot sarea din alimentaţie.
Noe – Am să beau numai apă, că n-o fi potop.
Saul – N-am să mai dorm prin peşteri anul acesta.
Ionatan – Să mă feresc de dulciuri, mai ales de miere.
Solomon – Anul ăsta n-am să mă mai însor nici măcar o singură dată.
Samson – Am să discut numai cu fete de la noi din biserică.
Lot – Am s-o preţuiesc pe soţia mea ca sarea-n bucate.
Ieftae – Mă jur ca anul acesta să nu fac nici o juruinţă.
Iona – Anul acesta voi mânca mai mult peşte.
Daniel – O să merg mai des cu copiii la grădina zoologică să vedem leii.
Eutih – mai bine dorm acasă decât la biserică
Iehu – o să respect viteza legală
Ieremia – am să-mi cumpăr mai multe batiste
Iacov – nu voi mai înşela pe nimeni
Esau – îmi voi schimba meniul, nu mai vreau să aud de linte
Moise – va trebui să vizitez un logoped
Acan – mă voi lăsa de furat
Maria (Miriam) – voi încerca să nu mai fiu invidioasă
Iov – voi renunţa la câţiva din prietenii mei
Ilie – voi dărui mai multe umbrele
Solomon – voi renunţa la caii cumpăraţi din Egipt

Categorii:Uncategorized

Poveste

„Dragă Doamne Dumnezeule!
Sunt o femeie bătrână de 90 de ani şi mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Cineva mi-a furat poşeta în care aveam 100 de dolari. Necazul meu cel mai mare este că se apropie Crăciunul şi am invitat la masă două prietene, văduve bătrâne şi ele. Cei 1oo de dolari erau banii cu care voiam să fac cumpărăturile pentru masa aceea şi mă doare sufletul să nu le primesc pe prietenele mele, că sunt şi ele femei singure şi sărace. Te rog Doamne, ajută-mă! Nu mă lăsa să mă fac de ruşine în faţa prietenelor mele!
Îţi mulţumesc pentru că Tu asculţi rugăciunile oamenilor necăjiţi!”
Impresionat până la lacrimi de necazul acestei bătrâne, a împărtăşit cu colegii de la poştă rândurile femeii. Imediat s-au deschis portofelele şi s-au adunat 96 de dolari. Poştaşul i-a pus într-un plic şi, din partea lui Dumnezeu, l-a pus în cutia de poştă a femeii bătrâne.
A trecut Crăciunul cu bine şi poştaşul nostru şi-a reluat slujba. Spre surprinderea lui a găsit din nou un plic asemănător în timpul sortării corespondenţei. A recunoscut imediat scrisul. A desfăcut plicul:
Dragă Doamne Dumnezeule,
Îţi mulţumesc din toată inima pentru că mi-ai ascultat rugăciunea. Să fi văzut ce fericită am fost cu prietenele mele! Le-am povestit şi lor ce minunat eşti Tu şi cum m-ai ajutat în mod miraculos la Crăciunul acesta. Mi-ai făcut un Crăciun de neuitat. Mulţumesc frumos!
Apropo, să şti că lipseau 4 dolari. N-au fost 100. Am ştiut eu dintotdeauna că nemernicii aceia de la poştă sunt nişte hoţi mizerabili!”

Categorii:Uncategorized

Fratele Laurentiu

Cine ar fi putut anticipa ce se ascunde in spatele acestui tanar bucatar, ce prepara mancare la minut intr-un orasel din Franta, cu patru secole in urma? Dupa numele lui adevarat, Nicholas Horman, a vorbit despre secretul bucuriei lui spunand, ca are ,,o conversatie tainica, muta, dar obisnuita cu Dumnezeu’’. Spunea adesea ca ii placea sa ,,Practice prezenta lui Dumnezeu’’ in fiecare zi. Prietenii l-au numit ,,Fratele Laurentiu’’, iar cand a murit, acestia, au publicat o carte in memoria lui, cu lucrurile spuse si adunate de el in timpul vietii. Cartea se intituleaza….,,Practicarea Prezentei lui Dumnezeu’’, si este cea mai citita carte din ultimele patru secole, evident dupa Biblie. Care a fost reflectia vietii lui? Fratele Laurentiu spunea:,,Dumnezeu Se picteaza pe Sine in adancul sufletului nostru’’.

Categorii:Uncategorized

Un gest nobil

„De ce faceti suparare femeii? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine. Pentru ca pe sararci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.” Matei 26:10-11.

La invinuirea ucenicilor, subinteleasa in cuvintele lor, cum ca El Si-ar ingadui bucurii de prisos, Isus nu Se apara. Singurul Sau gand este sa ia apararea Mariei. Desi El apreciaza ravna lor pentru ajutorarea saracilor, ii invata insa ca aceasta nu ajunge. Sufletul mantuit trebuie sa savarseasca si lucruri frumoase fata de Isus, adica si fapte care nu au un folos practic, dar care arata in mod deosebit dragostea, asa cum era gestul Mariei. Dumnezeul nostru este iubitor de frumusete. Aceasta se vede peste tot in natura. Se vede si in Biblie atunci cand descrie cu lux de amanunte impodobirea Sfantului Locas, descrierea cerului, a ingerilor, etc. Ce anume I-a adus lui Isus bucurie in gestul facut de Maria cand a spart vasul de alabastru si I-a turnat pe trup acel mir de nard curat , de mare pret? Gestul ei. Parca-i vad pe toti stand in jurul lui Isus, care mai de care sa intrebe, altii ascultau dar in mintea lor isi puneau tot felul de intrebari, toti interesati de totul si de toate. Numai Maria, ea se uita la El lung, nu zicea nimic, plangea doar, lacrimile i se rostogoleau pe obraji cu repeziciune, ea nu mai auzea nimic decat cuvintele Lui Isus ii rasunau in timpane:’Voi fi ingropat’. Ea nu-L vedea decat pe El, Il auzea pe El, se gandea la El. El era centrul universului ei. Mi-L imaginez pe Isus cum se uita la ea; cred ca la fel ca si la vaduva care a pus doi banuti in visteria Templului. Vazand Maria ca nu poate sa destupe vasul nu cere ajutor nimanui; pentru ca nimeni parca nici n-o vede; sparge vasul ca sa ajunga la continut. Nu-L intreaba pe Isus daca poate, daca are voie sa-L unga, dar cred ca lacrimile, gingasia, gentiletea ei, aceste podoabe minunate ale vietii crestine, L-au cucerit pe Isus pe loc incat i-a dat voie sa faca tot ce isi pusese in minte. Femeia aceasta savarsise un lucru frumos fata de El. Laudand cu aceste vorbe gestul Mariei El ne da si noua o pretioasa regula de activitate, si anume : ocupa-te intotdeauna , mai intai , de cei pe care nu-i ai totdeauna langa tine!

Categorii:Uncategorized

Forta declaratiilor credintei

„Viu este Domnul ….. ca nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după CUVANTUL MEU” Ilie 1Împ.17:1.

Te-ai gandit la faptul ca noi dam tonul unei interventii divine intre oameni? Da, tu dai tonul! Tu închizi ușa si tot tu o deschizi prin ceea ce zici! Ilie stia ca prin cuvântul rostit de el, se închidea sau se deschidea ușa ploii! Oare vine ploaia gloriei divine la glasul cuvântului nostru? Cu ce sunt încărcate cuvintele noastre atunci cand ne rugam? ,,Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt DUH si VIATA” a spus Isus, Domnul nostru. Atentie: Atunci cand cuvintele lui Dumnezeu devin actiuni ale credintei noastre, ATUNCI vine Gloria lui Dumnezeu prin cuvintele pe cale le rostim in timpul rugaciunii, atunci cand cuvintele noastre devin actiunile viitoare ale Domnului!! Ilie a crezut asta si a vorbit ca unul care a devenit slujitorul Dumnezeului pentru care lucra, iar acum era timpul Dumnezeului sau sa lucreze pentru el.

Categorii:Uncategorized
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.