Temeri

27 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Teama, este primul sentiment al omului instrainat de Dumnezeu. Prima gresala, primul pacat,prima condamnare. Este justificata teama? Teama arata uneori lipsa noastra de pregatire, ignoranta in care ne aflam, in privinta lucrurilor care au sa ni se intample. Scriitorul American Mark Twain scria in memoriile sale: ,,Sunt batran,si m-am ingrijorat de multe, dar majoritatea lucrurilor de care m-am ingrijorat, nu mi s-au intamplat.’’Asa e, e nejustificata starea de ingrijorare, ea poate sa cuibareasca in suflet teama, care sa-ti umbreasca bucuria umblarii cu Dumnezeu. A intrebat cateva persoane in varsta: ,,Care este lucru de care va temeti?’’, mi-au raspuns in cor: ,,MOARTEA’’. Nu ma surprinde! Dar,vorba lui Spurgeon: ,,Daca moartea este vrajmasul cel din urma,lasa-l la urma!’’Nu e ciudat: Duci o viata lupta cu gandul mortii, pentru o batalie de la urma,pe care nu o putem castiga. Ai auzit vestea? Acest vrajmas a fost deja INVINS! Isus i-a smuls boldul,ca sa nu m-ai aibe putere. El a spus ucenicilor: Nu va temeti!

Categorii:Uncategorized

Cine ne inspira?

17 septembrie 2016 1 comentariu

Un filosof antic pe nume Socrate, spunea:,,Vorbeste ca sa te cunosc’’. Avea dreptate. Daca stai si asculti un om mai mult timp, vei ajunge sa-l cunosti. Apar contradictii intre ceea ce vorbeste si ceea ce este cu adevarat. Sunt atat de multi in lumea zilelor noastre! Si ceea ce surprinde este faptul ca oamenii,,gusta’’un asemenea stil fara nicio problema. Spun adesea: Pare mai uman, e ,,de a-l nostru’’. Si totus, cei mai incomozi invatatori pe care lumea i-a auzit, au fost si cei mai radicali: Domnul Isus Christos, si profetul Ioan Botezatorul. Nu au menajat pe nimeni. Stii care a fost concluzia oamenilor: Vorbeste Dumnezeu. Cel mai mare pericol pentru un om care invata pe altul este sa NU aibe timp sa-I asculte si pe altii.

Apropo, cine te inspira?

Categorii:Uncategorized

,,Fleacuri”

12 septembrie 2016 Lasă un comentariu

După 11 Septembrie, una din companiile care au fost găzduite în turnurile gemene din New York i-a adunat pe toți supraviețuitorii din celelalte companii ai căror angajați fuseseră uciși de atacul terorist să vină pentru o scurtă stare de vorbă.
Unul din lucrurile pe care le-au făcut împreună a fost să-și reamintească ce făcuse fiecare în dimineața de tristă amintire. Nimic deosebit, doar niște „fleacuri”, care au reușit însă să le scape viața:
Șeful companiei a întârziat pentru că a trebuit să fie în dimineața aceea prezent la prima zi de grădiniță a fiului său.
Un altul a întârziat și el pentru că-i venise rândul să cumpere gogoși pentru ceilalți colegi.
O femeie s-a sculat târziu pentru că nu i-a sunat ceasul în dimineața aceea.
Un angajat fusese prins în trafic din cauza unui accident întâmplat pe autostradă.
Un altul pierduse pur și simplu autobuzul.
O femeie a mărturisit că s-a pătat cu mâncare pe rochie și a întârziat pentru că a trebuit să se schimbe.
Altulia nu i-a pornit motorul de la mașină.
Unul s-aîntors din ușă ca să răspundă la telefon și cineva sâcâitor l-a ținut câteva minute de vorbă.
O femeie a povestit că băiatul ei este cam leneș și a trebuit să stea după el ca să ffie sigură că pleacă la școală.
Unul a spus că n-a putut cu nici un chip să găsească un taxi.
Cel care m-a pus cel mai mult pe gânduri a fost unul care a povestit că tocmai își cumpărase niște pantofi noi și l-au ros de i-au făcut bășici la călcâie. A trebuit să se oprească la o farmacie și să cumpere un plasture. Asta i-a salvat până la urmă viața.
De când i-am auzit pe oamenii aceia vorbind, ori de câte ori mi se mai întâmplă să fiu și eu blocat în trafic, să scap un autobuz, să trebuiască să mă întorc din drum ca să răspund la telefon, toate „fleacuri” pentru care mă enervam așa de repede înainte, mă opresc puțimn și-mi sun că mă găsesc exact în locul în care mă vrea Dumnezeu în momentul acela.

Categorii:Uncategorized

Fabula

2 septembrie 2016 Lasă un comentariu

,,Era un broscoi care intampina o problema serioasa. Iazul in care traia era pe cale sa ramana fara apa si daca nu gasea apa curand, soarta lui era pecetluita. A ajuns la el vestea despre un izvor cu apa proaspata aflat de cealalta parte a unui deal din apropiere. O, de ar fi putut trai acolo! Dar cum putea ajunge la acest izvor? Picioarele lui scurte nu sunt facute pentru calatorii lungi. Dar, i-a venit o idee. A convins doua pasari sa prinda in cioc capetele unui bat, iar el s-a prins cu gura de el. Pasarile au pornit in zbor spre izvorul cel nou, iar broscoiul nostru strangea cu putere din falci. Era o priveliste cat se poate de neobisnuita! Doua pasari, un bat si o broasca atarnata. Dedesubt, pastea o vaca. I-a vazut trecand pe deasupra capului ei si,impresionata, s-a intrebat cu voce tare:’-Oare cine a avut ideea asta?’. Broscoiul a auzit intrebarea, nu s-a putut abtine si i-a raspuns:’-Eeuuu…’’

Morala:Nu te lauda singur cu ceea ce ai de la Dumnezeu. Nu face aceeasi gresala!

Categorii:Uncategorized

Comemorare

,,COMEMORARE’’
Din ciudateniile lumii noastre!!!
,,Se spune ca un om foarte bogat, si-a facut testamentul. Si, spre surprinderea tuturor, si-a donat intreaga avere unui Spital pentru copii din Londra. Testamentul era conditionat de o dorinta expresa o acestui filantrop. A pus urmatoarea conditie: Trupul lui sa fie incinerat, iar cenusa sa fie asezata intr-o urna. Iar atunci cand vor avea loc actiuni publice ale Spitalului, prin simpozioane, conferinte, dezbateri, etc, sa fie purtata si urna cu cenusa funerara. Iar conducerea Institutiei sa spuna: Cu noi,la acest eveniment,este present si domnul x…. chiar daca a murit!!!!…’’
O incercare de mistificare a adevarului biblic despre MANTUITORUL nostru care a spus:,,Unde se aduna doi sau trei in Numele Meu,sunt si Eu in mijlocul lor!’’

Categorii:Uncategorized

Neimplicatul

Orice grup uman are în el o parte inertă, o fracţiune greu de urnit, un fel de ariergardă pe care o târăşte după el în proiectele sale. Biserica, la fel, are partea ei formată din grupul celor care nu se implică, balast stânjenitor în toate acţiunile ei. Neimplicatul trăieşte mereu într-o atmosferă de gară. El este mereu cu geamantanul în mână, gata de plecare undeva. Nu se ştie unde, dar el pleacă. Cândva. De aceea, nu se implică. Viaţa sa este un fel de provizorat, o aşteptare a ceva mai important decât ceea ce se petrece aici şi acum. Nu trebuie să aibă prea multe legături ca să se desfacă repede. Să plece fără prea mari dureri ale despărţirii. Nu se leagă sentimental de nimeni şi de nimic. El nu este de aici. Este doar în tranzit printre noi.
Camus spunea despre un anume enoriaş care era cu totul insensibil la predica înflăcărată a unui preot, contrariat că toată lumea plângea pe rupte la mesajul predicii şi el nu trăda nici o emoţie, că cineva l-a întrebat ce se petrece cu el. A răspuns: ,,Eu fac parte din altă parohie.”
Neimplicatul este întotdeauna din altă parohie. Din una viitoare. Cum ajunge în una, el este deja cu gândul la alta. Dezvoltă astel un modus vivendi de pururi călător prin viaţă.
El nu intră în cor, în fanfară, în grupul de închinare, cu toate că are o voce bună. O va folosi ,,dincolo”, unde va pleca el într-o zi anume. Dacă-l soliciţi să facă o muncă oarecare, de obicei, nu are timp. Este foarte ocupat. Dacă se iveşte o dispută de orice natură, el nu se implică. El este neutru. Nu ţine cu nimeni, pentru că el ţine numai cu sine.
Vine când are chef la orice activitate, şi întotdeauna mai târziu. Nu mult. Numai un pic. Să nu bănuiască cineva că el este implicat, că se ,,bagă”.
Bani la biserică dă doar de ochii lumii. Nu mulţi. Minimum. Nici deloc, pentru a provoca, dar nici prea mulţi pentru a se remarca acest fapt. Neimplicatul se adânceşte mereu în mediocritatea tuturor relaţiilor, pentru că el nu se încarcă cu poverile inutile ale altora. El şi aşa va pleca de aici.
Dacă Neimplicatul trăieşte în România, nu se implică pentru că el va pleca într-o zi în America, Australia, Canada, Germania, Spania…sau cine ştie unde. Oricum, în altă parte.
Dacă trăieşte în America, atunci se va muta undeva, sau va pleca înapoi în România. De obicei, va pleca în ,,lucrare” când îl va chema Domnul, bineînţeles. Până atunci, el nu se implică.
Îl privesc pe Neimplicat de la fereastra mea de sus. Nici la serviciu nu se implică. Face doar ceea ce i se cere. Nimic mai mult. Inima nu-i este nicăieri. Ori poate este în locul acela anume pe care şi-l visează. Pentru că trebuie să existe pe lumea aceasta un loc anume în care să te simţi acasă, la locul tău, om potrivit la locul potrivit. Pentru Neimplicat aceasta este Utopia după care tânjeşte sufletul său.
Ciudat, însă am văzut Neimplicaţi care aveau geamantanul gata de drum, cărora li s-au oferit posturi mari. Deodată nu mai pleacă. M-am convins că locul acela unde sunt ei gata să plece nu e totuşi prea departe, aşa cum vor ei să ne lase să înţelegem. Era scaunul din faţă. Era locul din frunte, pe care nu au curajul să şi-l revendice, ci mai degrabă să ne creeze sentimente de frustrare pentru pierderea pe care o s-o suferim noi într-o zi, din cauza plecării lor.
De multe ori Neimplicatul foloseşte un limbaj codificat. Ar vrea să spună de fapt: ,,Dacă nu mă promovaţi acolo unde îmi este locul, nu mă voi implica cu nimic în lucrul de aici şi acum, şi o să mă regretaţi voi după ce o să plec!” Fariseul acesta este subtil, mai subtil ca alţii. Neimplicarea sa este un fel de protest, un fel de dezacord cu cei care conduc, exprimat foarte ,,duhovnicesc”. El nu se implică, pentru că va pleca. Cândva.
Neimplicarea sa totală în lucrul de aici şi acum îl descalifică cu totul pentru orice lucru bun în viitor. Pentru că am văzut eu bine, de-a lungul anilor, că cel ce nu face cu inimă ceea ce este de făcut acum şi aici, de obicei, nu va face niciodată nimic semnificativ, nici altă dată sau în alt loc. Va găsi scuze pentru neimplicare mereu.
L-am tot urmărit pe Neimplicat şi mi-am dat seama că un alt motiv al său este lenea. Este leneş. Puturos de leneş.
Înţeleptul Solomon spunea despre leneş că se teme să iasă în uliţă că s-ar putea ca un leu să fie acolo şi să-l ucidă. E mai bine să se învârtă în aşternutul lui ca uşa în balamale. Apoi se crede mai înţelept decât restul lumii. (Proverbe 26: 13-16)
Se crede mai înţelept pentru că ani la rândul a reuşit să păcălească multă lume cu atitudinea sa. Mulţi au crezut că el este foarte duhovnicesc, de aceea nu se amestecă cu ceilalţi. Alţii au fost mereu umiliţi de înălţimea ,,chemării sale” în lucrarea Domnului, bineînţeles din altă parte. Nu de aici.
,,De ce lucrezi tu degeaba, George?” l-a întrebat un vecin care stătea cu coatele pe gard, privind la osteneala tatei, săpând grădina. Filozof din fire, tata i-a răspuns: ,,Auzi dumneata!E mai bine să lucrezi degeaba, decât să stai degeaba.!”
Pe mine nu mă mai păcăleşte Neimplicatul. Nu este decât încă o piatră grea în carul Evangheliei, din pricina căruia înaintăm atâta de greu şi aşa de puţin.

P.L

Categorii:Uncategorized

Speranta declarata

„Caci Eu stiu gandurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul,ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde” Ieremia 29: 11.

Dumnezeu te-a inzestrat cu abilitati unice deoarece El are planuri mari pentru tine. El iti pune in suflet un vis si daca ai credinta visul tau va prinde contur iar apoi va deveni realitate. Cand increderea in tine insuti depaseste temerile tale esti pregatit sa incepi sa visezi. In timp ce suntem eliberati de propriile noastre temeri, simpla noastra prezenta ii elibereaza automat pe altii privindu-ne. Prin viata ta poti oferi un exemplu acestei lumi. Totul este ca atunci cand reusesti sa te micsorezi, sa te smeresti, ca cei de langa tine sa nu se simta stingheri in preajma ta. Nu uita esti un fiu de Dumnezeu! Ne-am nascut sa facem vizibila slava Lui Dumnezeu care salasluieste in noi, iar cand lasam aceasta lumina sa straluceasca, le dam o mana de ajutor celorlalti sa primeasca si ei aceasta indrazneala si aceasta lumina. Nu-ti fie teama! Indrazneste sa faci uz de propriile tale abilitati si talente unice. Nu-ti vei imbratisa niciodata destinul dat de Dumnezeu pana cand nu crezi mai intai in tine insuti. De unde trebuie sa ti se traga aceasta convingere? Din cuvintele Scripturii:”Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea” Filipeni 2:13.

Categorii:Uncategorized